TEREMENI SPECIFICI PENTRU DOMENII PROFESIONALE

Teremeni specifici pentru domenii profesionale

Ocupatia este activitatea pe care o desfasoara o persoana intr-o unitate economico-sociala,aducatoare de venit si care contituie pentru aceasta sursa de existenta.

Functia este activitatea desfasurata de o persoana intr-o ierarhie de conducere sau executie 

Meseria reprezinta totalitatea cunostintelor obtinute in timpul scolii sau practicii,acestea ii permit celui care le poseda sa execute anumite operatii de transformare sau prelucrare a materiei prime si a semifabricatelor sau sa presteze anumite servicii.

Profesoria este calificarea obtinuta prin studii ,iar ocupatia este cea exercitata la locul de munca.

Familia ocupationala reprezinta un grup de meserii,inrudite sau nu intre ele,practicate in acelasi domeniu economic ,pentru care pregatirea profesionala generala este comuna

Familiile ocupationale eistente in tara noastra sunt:

1.chimie industriala

2.comert si servivii

3.sanatate si protectie sociala

4.transporturi

Domenii profesionale

Domenii profesionale

1.Familii ocupationale din domeniul tehnic

2.Familii ocupationale din domeniul resurse naturale si prtectia mediului

3.Familiii ocupationale din domeniul servicii

4.Familii ocupationale din domeniul vocational

5.Meserii so profesii din diferite zone geografice

    Pregatirea profesionala trebuie sa permita oamenilor adaptarea la dinamica tehnologica si sociala si sa conduca la cresterea mobilitatii si a flexibilitatii fortei de munca.
     Si la noi,ca si in alte tari,a aparit nevoia de a exista o cooperare intre cei care pregatesc forta de munca si cerintele reale ale pietei fortei de munca.
     Competentele necesare exercitarii unei ocupatii se dobandesc prin diverse forme de scolarizare:invatamant profesional si de ucenici,invatamanr liceal,postliceal,si de maistri,invatamant superior.

Circuite Electrice Simple

CIRCUITE ELECTRICE SIMPLE

Contactele electrice sunt puncte sensibile ale circuitelor electrice,deoarece un contact realizat necorespunzator poate duce la incalzirea sa,avand ca urmare distrugerea pieselor de contact ,aparitia defectului de scurtcircuit si chiar incediul.

Tipuri de contacte electrice:

1. CONTACTE PERMANENTE: care nu se desfac in timpul functonarii.In aceasta grupa se intalnesc;

a. contacte cu surub si piulita

b. contacte obtinute prin lipire

2.CONTACTE ALUNECATOARE

3.CONTACTE CARE IN FUNCTIUNE SE INCHID SI SE DESCHID,asigurand inchidera si deschiderea circuitelor electrice

 

Evaluare

3. Stabiliti corespondenta dintre tipurile de contacte electrice din coloana A.,si proprietatile lor principale din coloana B. 

1.contacte cu surub si piulita-b. se pot demonta

2.contacte obtinute prin lipire-c.nu se pot demonte

3.contact alunecator-a.una din piesele de contact aluneca pe cealalta

Transformarea si distributia energiei electrice

Dintre formele sub care se consumă energia, un loc deosebit îl  ocupă energia electrică fapt dovedit şi de creşterea continuă a ponderii energiei primare transformată în energie electrică (peste 40%, în prezent).

            Avantajele deosebite pe care le prezintă energia electrică în raport cu alte forme de energie - poate fi obţinută, cu randamente bune, din oricare altă formă de energie, poate fi transmisă rapid şi economic la distanţe mari, se poate distribui la un număr mare de consumatori de puteri diverse, se poate transforma în alte forme de energie, în condiţii avantajoase, este "curată", adică odată produsă nu este poluantă, se pretează bine la automatizări, se poate măsura cu precizie etc. - au determinat extinderea continuă a domeniilor de utilizare a acesteia şi implicit a crescut numărul şi puterea instalaţiilor destinate acestui scop.

            Deoarece energia electrică solicitată de consumatori nu poate fi stocată, ea trebuie utilizată chiar în momentul producerii sale. Această condiţie este îndeplinită întrucât producerea, transportul, distribuţia şi utilizarea energiei electrice sunt legate una de alta şi decurg în cadrul unui ansamblu de instalaţii ce alcătuiesc sistemul energetic (SE).

      

Schema de principiu a SE  EP-energie primară; IP-instalaţie primară; ITr-instalaţie de transport; MP-maşină primară; GS-generator sincron; CE-centrală electrică; SEV-staţie de evacuare; LT-linie de transport; SD-staţie de distribuţie; LD-linie de distribuţie; PT-post de transformare; CMT-consumator de medie tensiune; CMJ- consumator de joasă tensiune.

Prin sistem electroenergetic (SEE) sau sistem electric se înţelege partea electrică a sistemului energetic, începând cu generatoarele electrice până la receptoarele electrice inclusiv. În cadrul SEE, instalaţiile de producere, transport distribuţie şi utilizare a energiei electrice sunt interconectate într-un anumit mod şi au un regim comun şi continuu de producere şi consum a energiei electrice.
Energia electrică necesară alimentării consumatorilor din sistemele electroenergetice este produsă de generatoarele din centralele  electrice, la nivel de medie tensiune (6-24)kV. În centralele   electrice, diverse forme de energie din resursele primare se transformă succesiv, cu ajutorul unor maşini şi agregate, în energie mecanică şi ulterior în energie electrică.  Legătura dintre sursele de energie electrică (generatoare) şi consumatori este asigurată de instalaţiile de transport şi distribuţie a energiei electrice, adică de reţeaua electrică (RE).

  Legătura dintre sursele de energie electrică (generatoare) şi consumatori este asigurată de instalaţiile de transport şi distribuţie a energiei electrice, adică de reţeaua electrică (RE). Reţeaua electrică este alcătuită din următoarele elemente principale: linii electrice aeriene (LEA) şi în cabluri (LEC), staţii şi posturi de transformare, elemente secundare etc.

        

Reţea de înaltă tensiune	Linii electrice subterane

            Liniile electrice aeriene sunt uşor accesibile, dar ocupă  spaţii mari şi sunt supuse permanent acţiunii distrugătoare a factorilor atmosferici şi poluanţi.

            Liniile electrice subterane nu aglomerează spaţiile aeriene, nu prezintă pericol de electrocutare directă, au siguranţă mare în exploatare dar sunt scumpe şi greu accesibile, de aceea se folosesc în cazul legăturilor submarine, în apropierea aeroporturilor, pe sub căile ferate.

            Tensiunea nominală a liniei are una din valorile standardizate: 380V, 6KV, 10KV, 20KV, 35KV, 110KV, 220KV, 40KV.

 

Staţii de transformare	Staţii electrice de distribuţie

Prezenţa în SEE a instalaţiilor de transport şi distribuţie a energiei  electrice este necesară din următoarele considerente:
- asigură transportul energiei la distanţe mari, din zonele de producere spre centrele de consum, transportul sub formă de energie electrică fiind soluţia economică;
-  acceptă diferenţa dintre tensiunea nominală a generatoarelor şi cea a consumatorilor, diferenţa dintre tensiunea nominală a liniilor de transport şi cea a consumatorilor,   diferenţa dintre puterea transportată şi cea solicitată individual de către receptoare;

- funcţionarea interconectată a centralelor din SEE sau funcţionarea interconectată a SEE aparţinând unor zone teritoriale diferite impun existenţa unei reţele de legătură etc.

Efectele tehnologiilor de producere a energiei electrice asupra mediului inconjurator

  Efectele tehnologiilor de producere a energiei electrice aupra mediului inconjurator

Energia electrica este considerata ca fiind o energie curata deoarece in urma utilizariiacesteia nu sunt eliminate deseuri, reziduuri sau pulberi poluante, dar producerea acesteiapoate avea un efect vast negativ asupra mediului inconjurator si omului. In cazultermocentralelor ce utilizeaza carbunii drept materie prima, extractia si prelucrarea acestoraduce la poluarea atmosferei prin puberea de carbuni degajata, generand efectul de sera ceconsta in incalzirea excesiva a atmosferei terestre. De asemenea procedeele de extractie siprelucrare a carbunilor produc reziduuri ce duc la diminuarea fertilitatii solului pe care suntdepozitati, iar refacerea acestuia presupune o lunga perioada de timp si costuri mari.Arderea combustibililor in centralele termoelectrice implica degajari de gaze nocive inatmosfera care mai apoi se reintorc in sol sub forma de ploi acide, distrugand asfel vegetatia.Centralele hidroelectrice presupun contruirea de baraje si lacuri de acumulare care pot afectamediul de viata acvatic si transportul de substante fertile care se depun mai ales in zona gurilorde varsare a fluviilor, in deosebi in delte. Centralele nuclearo-electrice sunt considerate celemai primejdioase din punct de vedere al efectului pe care il pot avea asupra mediului si omuluiin cazul unor accidente de exploatare, exemplu fiind cel mai mare accident nuclear produs laCernobal in Ucraina la 26 aprilie 1986 datorita exploziei unui reactor supraincalzit in urmacareia un nor radioactiv de mari dimensiuni s-a deplasat mii de kilometrii provocand cresterearadioactivitatii la sol de cateva mii de ori si afectand asfel toate vietuitoarele. Majoritateamodalitatilor de producere a energiei electrice au efecte negative, exceptie facand energiilealternative reprezentate de energia solara, cea eoliana si cea geotermoelectrica. Aceste energiisunt considerate cele mai importante descoperiri ale secolului XX si marcheaza un salt urias inevolutia omului care la inceputul secolului XIX se temea de energia produsa de fulger, iar astazifoloseste majoritatea fenomenelor naturale pentru a-si facilita accesul la energia electrica farade care viata nu ar fi aceeasi.In concluzie, tehnologiile de producere a energiei electrice pot avea un impact negativasupra mediului inconjurator si omului, dar utilizarea energiei alternative reprezinta o metodacare poate proteja planeta impotriva poluarii, iar in timp aceste metode de obtinere a energieielectrice intr-o maniera curata pot lua locul celor nocive.Sapunaru Teodor StefanCls. a VIIIa C

 

 

Transformarea energiei

Transformarea energiei 

 

 

Generatorul de curent alternativ sau alternatorul este acea masina sau instalatie care realizeaza trnasformarea energiei mecanice in energie electrica

Centrala electrica este un complex de instalatii in care se produce transformarea,prin intermediul energiei mecanice,a energiei primare a resurselor naturale in energie electrica.

1.Centrale hidroelectrice

 

Centralele hidroelectrice sunt niste mecanisme folosite lauzinele electrice unde sunt învârtite de turbine sau motoareputernice şi folosesc puterea apelor pentru producerea electricităţii.Capacitatea unei centrale hidroelectrice depinde de cantitateade apă care trece pe secundă prin turbine, precum şi de înălţimea decădere a apei (în general, nu este vorba de o cădere în sensul propriu-zis, ci de o curgere). În natură însă, de cele mai multe ori există fiecantităţi mari de apă (la fluvii), fie înălţimi mari de cădere .

 

2.Centrale nuclearo-electrice

 

O Centrala Nuclearo-Electrica (CNE) functioneaza asemanator cu o Centrala Termo-Electrica, cu diferenta ca în primul caz sursa de caldura este reprezentata de unul au sau mai multe reactoare nucleare (în prezent, doar de) fisiune.

Toate CNE lucreaza mai bine când puterea debitata este constanta (puterea reactorului putând fi scazuta od 131f54b ata cu scaderea puterii consumate în reteaua electrica - noaptea).

Puterea unui reactor dintr-o CNE poate varia între 40 MWe si peste 1.000 MWe. O CNE tipica are unitati de 600 ÷ 1.200 MWe. În Finlanda, la Olkiluoto a început constructia celui mai puternic reactor, FIN5, tip PWR de 1.600 MWe.

În anul 2006 existau 4242 de reactoare nucleare de putere licentiate sa opereze în 31 de tari ale lumii, producând aproape 17% din necesarul mondial de energie electrica.

Statele Unite, de exemplu, produc cea mai mare cantitate de energie nucleara, dar care acopera numai 20% din consumul intern de electricitate. Prin comparatie, necesarul de electricitate din Franta era acoperit, în anul 2006, în proportie de 80%, numai din productia Centralelor Nuclearo-Electrice.

O Centrala Nuclearo-Electrica (CNE) functioneaza asemanator cu o Centrala Termo-Electrica, cu diferenta ca în primul caz sursa de caldura este reprezentata de unul au sau mai multe reactoare nucleare (în prezent, doar de) fisiune.

  

3. Centrale termoelectrice

4. Centrale mareomotrice

 

Canada deţine cele mai multe centrale mareomotrice (5), toate
construite în golful Fundy.

Rance este prima centrală de acest tip care a fost realizată în Franţa între
1961-1966, în estuarul râului Rance la vărsarea în Golful St. Malo, având
o putere instalată de 240 MW. Această centrală valorifică diferenţa de nivel
dintre amplitudinea maximă a fluxului şi refluxului {13,5 m), care
generează un debit de apă de 18 000 mVsec. Estuarul Fluviului Rance a
fost închis spre Marea Mânecii printr-un baraj de 750 m lungime, centrala
electrică fiind încorporată în dig.

San Jose este cea mai puternică centrală mareomotrică, având o
producţie de energie electrică de 21 600 Gwh. A fost construită în
Argentina.

Prima centrală electrică ce foloseşte energia valurilor s-a constuit în
insula Bali din Indonezia.

5.Centrale eoliene

 

Energia eoliană este energia vântului, o formă de energie regenerabilă. La început energia vântului era transformată în energie mecanică. Ea a fost folosită de la începuturile umanităţii ca mijloc de propulsie pe apă pentru diverse ambarcaţiuni iar ceva mai târziu ca energie pentru morile de vânt. Morile de vânt au fost folosite începând cu secolul al VII-lea î.Hr. de perşi pentru măcinarea grăunţelor. Morile de vânt europene, construite începând cu secolul al XII-lea în Anglia şi Franţa, au fost folosite atăt pentru măcinarea de boabe cât şi pentru tăierea buştenilor, mărunţirea tutunului, confecţionarea hârtiei, presarea seminţelor de in pentru ulei şi măcinarea de piatră pentru vopselele de pictat. Ele au evoluat ca putere de la 25-30 KW la început până la 1500 KW (anul 1988), devenind în acelaşi timp şi loc de depozitare a materialelor prelucrate.^[1] Morile de vânt americane pentru ferme erau ideale pentru pomparea de apă de la mare adâncime.^[1][2] Turbinele eoliene moderne transformă energia vântului în energie electrică producând între 50-60 KW (diametre de elice începând cu 1m)-2-3MW putere (diametre de 60-100m), cele mai multe generând între 500-1500 KW. Puterea vântului este folosită şi în activităţi recreative precum windsurfingul. La sfârşitul anului 2010, capacitatea mondială a generatoarelor eoliene era de 194 400 MW. Toate turbinele de pe glob pot genera 430 Terawaţioră/an, echivalentul a 2,5% din consumul mondial de energie. Industria vântului implică o circulaţie a mărfurilor de 40 miliarde euro şi lucrează în ea 670 000 persoane în întreaga lume.^[3][4]

6. Centrale solare

 

O centrală solară este o centrală electrică funcţionând pe baza energiei termice rezultată din absorbţia energiei radiaţiei solare. Centralele solare termice, în funcţie de modul de construcţie pot atinge randamente mai mari la costuri de investiţii mai reduse decât instalaţiile pe bază de panouri solare fotovoltaice, necesită în schimb cheltuieli de întreţinere mai mari şi sunt realizabile doar pentru puteri instalate depăşind un anumit prag minim. Totodatată sunt exploatabile economic doar în zone cu foarte multe zile însorite pe an.
Pentru utilizarea energiei conţinute în radiaţia solară în scopul producerii de energie electrică s-au conceput mai multe metode. Tehnologiiile rezultate se impart în două mari grupe în funcţie de utilizarea energiei radiaţiei concentrate într-un spaţiu restrâns, sau utilizare fără concentrare.

7.Centrale geotermoelectrice

 

O centrală termoelectrică, sau termocentrală este o centrală electrică care produce curent electric pe baza conversiei energiei termice obţinută prin arderea combustibillilor.^[1] Curentul electric este produs de generatoare electrice antrenate de turbine cu abur, turbine cu gaze, sau, mai rar, cu motoare cu ardere internă.^[2]
Drept combustibili se folosesc combustibilii solizi (cărbune, deşeuri sau biomasă), lichizi (păcură) sau gazoşi (gaz natural).
Uneori sunt considerate termocentrale şi cele care transformă energia termică provenită din alte surse, cum ar fi energia nucleară, solară sau geotermală, însă construcţia acestora diferă întrucâtva de cea a centralelor care se bazează pe ardere.

 

Un progres global

Motorul cu abur cu piston, impropriu denumit maşină cu abur, utilizează energia furnizată de aburul de înaltă presiune. Energia pe care o eliberează aburul prin detentă poate fi folosită (prin transformare într-o mişcare de rotaţie) la acţionarea maşinilor.

Aburul de înaltă presiune este admis într-un cilindru în care se găseşte un piston. Aburul expandează în cilindru şi împinge pistonul, efectuînd astfel un lucru mecanic. Cînd pistonul ajunge la capătul cilindrului, respectiv la punctul mort sau de întoarcere, aburul destins se evacuează, iar aburul proaspăt este admis în partea opusă. Aburul proaspăt admis acum în compartimentul cilindrului opus celui în care s-a produs expandarea, acţionează asupra pistonului, deplasîndu-l înapoi spre punctul de pornire, devenit acum noul punct de întoarcere.

Motorul Diesel

 

Cum funcţionează motorul diesel

Comprimarea unui gaz conduce la creşterea temperaturii sale, aceasta fiind metoda prin care se aprinde combustibilul în motoarele diesel. Aerul este aspirat în cilindri și este comprimat de către piston până la un raport de 25:1, mai ridicat decât cel al motoarelor cu apindere prin scânteie. Spre sfârșitul cursei de compresie, motorina este pulverizată în camera de ardere prin intermediul unui injector. Motorina se aprinde la contactul cu aerul care a fost încălzit până la o temperatura de circa 700-900°C (1300-1650°F). Arderea combustibilului duce la cresterea temperaturii şi presiunii, punând în mișcare pistonul. Biela transmite forța pistonului către arborele cotit, transformând mișcarea liniară în mișcare de rotație. Aspirarea aerului în cilindri se face prin intermediul supapelor, dispuse la capătul cilindrului. Pentru mărirea puterii, majoritatea motoarelor diesel moderne sunt supraalimentate cu scopul de a mări cantitatea de aer introdusă în cilindri. Folosirea unui răcitor intermediar pentru aerul introdus în cilindri crește densitatea aerului și conduce la un randament mai bun.
Atunci când afară este frig, motoarele diesel pornesc mai greu deoarece masa masivă a metalului blocului motor (format din cilindri şi chiulasă) absoarbe căldura produsă prin compresie, împiedicând aprinderea. Unele motoare folosesc dispozitive electrice de încălzire, denumite bujii cu incandescență, ajutând la aprinderea motorinei la pornirea motorului diesel. Alte motoare folosesc rezistenţe electrice dispuse în galeria de admisie, pentru a încălzi aerul. Sunt folosite și rezistențe electrice montate în blocul motor, tot pentru a ușura pornirea și a micșora uzura. Motorina are un grad mare de viscozitate, mai ales la temperature scăzute, ducând la formarea de cristale în combustibil, în special în filtre, împiedicând astfel alimentarea corectă a motorului. Montarea de mici dispozitive electrice care să încălzească motorina, mai ales în zona rezervorului şi a filtrelor a rezolvat această problemă. De asemenea, sistemul de injecţie al multor motoare trimite înapoi în rezervor motorina deja încălzită, care nu a fost injectată, prevenind astfel cristalizarea combustibilului din rezervor. În prezent, folosirea aditivilor moderni a rezolvat şi această problemă.
O componentă vitală a motoarelor diesel este regulatorul de turaţie - mecanic sau electronic, care reglează turaţia motorului prin dozarea corectă a motorinei injectate. Spre deosebire de motoarele cu aprindere prin scânteie (Otto), cantitatea de aer aspirată nu este controlată, fapt ce duce la supraturarea motorului. Regulatoarele mecanice se folosesc de diferite mecanisme în funcţie de sarcină şi viteză. Regulatoarele motoarelor moderne, controlate electronic comandă injecţia şi limiteză turaţia motorului prin intermediul unei unităţi centrale de control care primeşte permenent semnale de la senzori, dozând corect cantitatea de motorină injectată.
Controlul precis al timpilor de injecţie este secretul reducerii consumului şi al emisiilor poluante. Timpii de injecţie sunt măsuraţi în unghiuri de rotaţie ai arborelui cotit înainte de punctul mort superior. De exemplu, dacă unitatea centrală de control iniţiază injecţia cu 10 grade înainte de punctul mort superior, vorbim despre un timp de injecţie de 10 grade. Timpul optim de injecţie este dat de construţia, viteza şi sarcina motorului respectiv.
Avansând momentul injecţiei (injecţia are loc înainte ca pistonul să ajungă la punctul mort superior) arderea este efiecientă, la presiune şi temperatură mare, dar cresc şi emisiile de oxizi de azot. La cealalată extremă, o injecţie întârziată conduce la arderi incomplete şi emisii vizibile de particule de fum.

Motorul electric

 

Reprezentare de principiu al motorului. Cînd înfăşurarea rotorului este alimentată, în jurul lui se generează un cîmp magnetic (poziţie relativă a polilor magnetici, de la stânga spre dreapta: N-NS-S). Polul nord al rotorului e respins de polul nord al statorului spre dreapta şi e atras de polul sud al statorului (din dreapta), producând un cuplu mecanic motor care întreţine mişcarea de rotaţie.

Rotorul continuă rotaţia.

Când rotorul este (ajunge) în poziţie orizontală (poziţie relativă a polilor N-SN-S), colectorul electric de comutare al sensului curentului continuu inversează sensul curentului prin înfăşurarea rotorului, inversând polii cîmpului magnetic produs de rotor, se ajunge astfel la poziţia relativă a polilor magnetici "N-NS-S" şi procesul continuă conform figurii (şi explicaţiei de sub figură) din stânga paginii.

Procesul se reia.

 

 

Motorul cu reactie 

Henri Marie Coandă (n. 7 iunie 1886 - d. 25 noiembrie 1972) a fost un academician şi inginer român, pionier al aviaţiei, fizician, inventator, inventator al motorului cu reacţie şi descoperitor al efectului care îi poartă numele. A fost fiul generalului Constantin Coandă, prim-ministru al României în 1918.

 

 

 

 

 

Motorul atomice

Motorul fluenic este un sistem de propulsie pentru nave aerospatiale. Desi titlul inventiei contine notiunea de "motor", aceasta nu are nimic comun cu mecanica motoarelor cu ardere interna sau externa. Ea apartine exclusiv fizicii electronice.

Locul motorului fluenic in realitatea tehnica.

Fiecare mediu (stare de agregare a materiei), isi are un sistem propriu de propulsie, determinat de proprietatile sale fizice si formeaza transporturile terestre, maritime, aeriene si spatiale. Un sistem de propulsie are doua parti esentiale:

a) Forta, sau actiunea, cu rol de mobil.

b) Drumul, mediul, cu rol de referential, de sprijin si partener de interctiune al fortei.

Intre aceste doua parti, exista obligatoriu un intermediar, care face compatibila interactiunea fortei cu drumul – o interfata.

Din acest punct de vedere, diferentierea sistemelor de propulsie, o face chiar interfata, astfel:

o  Mediul solid, actiune mecanica, interfata roata

o  Mediul lichid, actiune mecanica, interfata – jetul de apa

o  Mediul gazos, actiune mecanica, interfata – jetul de gaze

o  Mediul cosmic, actiune mecanica, interfata – jetul de gaze

Dar, interfata mediului atmosferuic, nu poate fi compatibila cu mediul casmic!

Mediul cosmic nu are un sistem propriu de propulsie!

Aici este locul motorului fluenic.

 

Turbina cu gaz

O turbină cu gaze este o turbină termică, care utilizează căderea de entalpie a unui gaz sau a unui amestec de gaze pentru a produce prin intermediul unor palete care se rotesc în jurul unui ax o cantitate de energie mecanică disponibilă la cupla turbinei.^[1][2] Turbina cu gaze mai este cunoscută şi sub denumirea de instalaţie de turbină cu gaze (ITG).
Din punct de vedere termodinamic o turbină cu gaze funcţionează destul de asemănător cu motorul unui automobil. Aerul din atmosferă este admis într-un compresor cu palete, unde este comprimat, urmează introducerea unui combustibil, aprinderea şi arderea lui într-o cameră de ardere. Gazele de ardere se destind într-o turbină, care extrage din ele lucrul mecanic, iar apoi sunt evacuate în atmosferă. Procesul este continuu, iar piesele execută doar mişcări de rotaţie, ceea ce pentru o putere dată conduce la o masă totală a instalaţiei mai mică. Ca urmare, turbinele cu gaze s-au dezvoltat în special ca motoare de aviaţie, însă îşi găsesc aplicaţii în multe alte domenii, unul dintre cele mai moderne fiind termocentralele cu cicluri combinate abur-gaz.

 

Motoare de rachete

 F-1 este un motor de rachetă dezvoltat de Rocketdyne şi utilizat la racheta Saturn V. Cinci motoare F-1 au fost folosite în prima etapă S-IC la fiecare rachetă Saturn V, rachetă care a servit ca vehiculul de lansare principal în cadrul programului Apollo. F-1 este în continuare cel mai puternic motor unicameral de rachetă cu combustibil lichid^[1]. RD-170 are tracţiune mai uşoară, folosind un grup de patru camere de ardere mai mici şi duze^[2].